Am ratat o nouă campanie de calificare la un Campionat Mondial, iar absența noastră din competiție începe să devină ceva normal. În ciuda faptului că lumea fotbalului a privit cu entuziasm venirea lui Christoph Daum pe banca echipei naționale, România a eșuat lamentabil în încercarea de a prinde locul din spatele Poloniei într-o grupă cu Danemarca, Muntenegru, Armenia și Kazhahstan, iar ceea ce a deranjat mai mult decât lipsa rezultatelor a fost maniera în care naționala a arătat la cele mai multe dintre meciurile jucate până în prezent. ProSport vă prezintă cinci decizii inexplicabile care i-au marcat mandatul lui Daum și pentru eșecul cărora nu au fost oferite explicații.
1. A terminat campania așa cum a început-o, cu o improvizație aberantă
Meciurile cu Muntenegru din Grupa E de calificare la Campionatul Mondial din 2018 au dat măsura priceperii lui Christoph Daum. Sau a nivelului de ridicol rezultat din niște experimente eșuate. Neamțul și-a început munca pe banca tehnică a selecționatei României la Cluj, atunci când a ales o echipă de start care a conținut ceea ce specialiștii au caracterizat drept aberație tactică. Neamțul l-a titularizat pe Eric Bicfalvi pe postul de mijocaș dreapta, post pe care evident că acesta a eșuat lamentabil. Imposibil de explicat din punct de vedere tactic, experimentul nu l-a descurajat pe Daum. La Podgorica, într-un meci în care doar victoria ne mai păstra cu șanse teoretice la obținerea unui loc de baraj, același Daum l-a trimis pe postul de mijlocaș defensiv pe Valerică Găman, fundaș central de meserie, fotbalist evident depășit de rigorile tactice și tehnice pe care le-a presupus postul. Din nou, selecționerul a evitat cu nonșalanță să își explice improvizația
2. A neglijat jucătorii în formă, și-a convocat fixurile
De la un discurs de bun venit în care ne asigura de transparență, obiectivitate și profesionalism în tratarea subiectului important numit convocare, Christoph Daum s-a transformat într-un exemplu care i-a făcut pe mulți microbiști să regrete selecționerii din trecut. Din motive pe care nu le-a putut explica, Daum nu s-a bazat în meciurile cu Armenia și cu Muntenegru, meciuri în care aveam nevoie de două victorii, pe cel puțin trei fotbaliști considerați a fi soluții mai bune decât ceea ce a convocat. Absențele lui Alibec și Keșeru au fost cele mai discutate, importanța pe care cei doi o au la echipele lor de club fiind doar unul dintre argumentele care i-ar fi recomandat pentru o prezență la lot. Mai mult decât atât, lipsa lor din lot s-a dovedit aberantă fie și pentru simplul fapt că în două partide în care se presupunea că vom alerga după victorie, lotul naționalei avea în componență un singur vârf adevărat, de gol, pe Florin Andone. Pentru a reduce din evidența absurdului, Daum i-a trecut pe Chipciu și pe Adi Popa în dreptul rubricii cu „atacanți” atunci când a anunțat lotul. Realitatea însă l-a izbit puternic în jocul de la Podgorica, atunci când înlocuirea lui Florin Andone l-a adus de pe bancă pe Băluță, România jucând astfel fără vârf clasic într-un moment în care avea nevoie de goluri.
3. All-inclusive, câte puțin din toate tacticile
Discursul de start a conținut trimiteri importante către stabilirea unei strategii clare pe bazele căreia să fie construit jocul naționalei. O caracteristică bine conturată. A fost motivul pentru care ceea ce a urmat a fost greu de înțeles și imposibil de explicat cu argumente. Naționala României nu doar că a schimbat jucători pe posturi importante pe parcursul ultimului an, ci a trecut printr-o serie de modificări drastice de registru tactic, exemplul cel mai vizibil fiind cel de la Cluj, din meciul cu Danemarca. Într-un moment în care calificarea era încă o variantă accesibilă, Daum a jucat cu trei fundași, sistem care n-a fost testat nici măcar într-un joc amical, iar rezultatele n-au fost favorabile. În rest, parcă pentru a putea explica impotența fotbalistică, Daum a preferat un 4-2-3-1 de cele mai multe ori defensiv și de fiecare dată inofensiv adversarilor, dovadă fiind și număru mic de goluri pe care România l-a marcat în această grupă. Situația putea fi de-a dreptul caraghioasă dacă nu exista acel 5-0 obținut în condiții ieșite din comun în Armenia.
4. A mințit poporul, dar și televizorul
„Echipa mea va ataca de fiecare dată, preocuparea va fi jocul deschis, ofensiv, chiar și atunci când nu o să avem mingea”, a fost probabil cea mai apreciată replică din discursul stufos al neamțului din momentul instalării. Totuși, ceea ce a urmat poate fi încadrat la fals și uz de fals. Microbiștii români au văzut pe teren o națională care a abordat precaut fiecare meci, o națională care s-a adaptat jocului adversarelor și care a încercat mereu să aștepte și să speculeze slăbiciunile, cedând inițiativa. Munca a fost desăvâșită în jocul cu Muntenegru de la Podgorica, atunci când România a început extrem de defensiv o partidă în care orice altceva decât victoria ne elimina matematic din calculele pentru prinderea locului de baraj. Explicații pentru minciuna din start? Încă nu!
5. A profitat de entuziasmul avocaților, s-a refugiat în ele
Neamțul a înțeles și s-a adaptat în timp record felului în care Federația Română de Fotbal, prin reprezentanții ei de top, a ales să comunice. După ce ne-a asigurat de transparență, neamțul a continuat să evite să ofere explicații pentru deciziile controversate, fie că ele s-au numit „Bicfalvi, mijlocaș dreapta”, „Gabi Enache și Steliano Filip, convocați în ciuda formei execrabile” sau „Alibec și Keșeru, ignorați pentru Andrei Ivan”. Mai mult decât atât, Daum s-a acoperit cu ardoarea cu care cel care l-a recomandat spre angajare, consilierul Andrei Vochin, i-a apărat rezultatele în cadrul emisiunilor televizate ale postului cu care este sub contract. În continuare, Daum a preluat discursul păgubos al președintelui FRF și a încercat să distribuie și să împământenească în spațiul public ideea conform căreia nivelul naționalei României nu este mai ridicat decât cel al echipelor care sunt deasupra noastră, subliniind faptul că „nu avem jucători de valoare”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER